Când răspunsul e mai mult decât ‘de aia’

Atunci când am ales să ne mutăm în București, am știut de la bun început că va fi locul de unde vom pleca periodic. Dacă nu o facem în fiecare weekend, cel puțin puțin o dată la două săptămâni plecăm brambura prin lume. Este o regulă de aur care face bine vieții de cuplu și mai ales stării noastre emoționale. Și pentru că Bucureștiul, pe lângă Micul Paris, mai este sinonim și cu nervi, trafic, claxoane, în vacanțe ne încărcăm bateriile și revenim de fiecare dată mai plini de Zen și cu ceva nițică răbdare în plus, ca să putem face față provocărilor unui trai în metropolă.

Noi nu am fost fericiții moștenitori ai unui spațiu de locuit, dar asta nu ne-a descurajat absolut deloc. Până să ne mutăm la casa noastră, am stat în chirie, ca aproape orice român la început de carieră. În tot acest răstimp, activitatea mea preferată a fost să mă uit prin geamurile oamenilor, mai ales seara, când puteam să văd cel mai bine ce se întâmpla dincolo de perdele. Unii aveau draperiile opace, iar alții lăsau la vedere o bună parte din intimitatea cuibului lor. Atunci mi-am făcut o idee despre cum aș vrea să arate locșorul nostru, cum să-mi compartimentez casa în așa fel încât să am mult loc în bucătărie sau cât de luminos vreau să îmi fie balconul.

După ce am schimbat chiria și ne-am mutat într-o zonă de case cu etaj, am început să-mi arunc ochii peste garduri, ajungând să mă împiedic de pietre sau să dau prin gropi, în timp ce admiram curțile.  Atunci mi-am creionat casa visurilor mele. Nu cred că am pierdut timpul în zadar uitându-mă la alții, pentru că am reușit să îmi dau seama ce-mi doresc. Înainte de toate trebuie să știi ce-ți dorești, și abia după aceea poți trece la etapa următoare. Iar când vine vorba de casa visurilor, nu există loc de merge și așa, ea trebuie să fie exact cum ai visat-o.

Atât Bucureștiul, cât și zonele limitrofe abundă, din păcate, în case făcute după ureche, fără simț estetic sau picate ca din pom. Și chiar dacă filozofiile spun că suntem arhitecții propriului destin, atunci când vine vorba de casă, mâna și mintea unui specialist sunt indispensabile. Iată care sunt criteriile după care aleg să merg pe mâna unui arhitect autorizat sau a unui birou de arhitectură.

Reușitele. Experiența în proiecte asemănătoare.

Mai știi mămăițele acelea de la metrou, care vând șosete flaușate când se lasă frigul, iar ca să fie mai convingătoare, folosesc replica clasică ‘Sunt bune, și nepoata mea le poartă și e foarte mulțumită‘? Eu nu îl consider un exemplu de ignorat. Pentru mine chiar contează ce alte proiecte au fost duse la bun sfârșit, mai ales că o bună parte dintre clienți ori cer ceva ca la vecin, prieten sau coleg de muncă, ori vin și zic că vor ceva, dar nu știu ce  🙂

Părerea clienților existenți. Eșecurile și felul în care acestea au fost gestionate.

Să vă zic un secret! Mie îmi place al naibii de mult să urmăresc cum partenerul meu de viață și călătorii citește toate comentariile articolelor și postărilor peste care dă. Și să fim serioși, când sunt 99 de păreri de bine și una mai nasoală, fix aceea va contribui la crearea impresiei despre un lucru, moment sau eveniment. E greu să lucrezi cu oamenii, dar nu și imposibil. Ideal este să iasă totul perfect, însă se mai poate întâmpla ca rozul acela din schiță sau arate mai pal în realitate ori să i se schimbe nuanța în funcție de cum cade umbra pe perete. Și atunci contează enorm felul în care proiectantul vine cu soluții alternative.

Materializarea conceptului. O machetă sau un plan 3D simplifică lucrurile.

Eu vreau să mi se vorbească pe limba mea atunci când mă duc să cer părerea unui specialist. Iar dacă vede că nu înțeleg, să facă scheme, să deseneze. E fix ca relația cu copiii mici și perioada ‚de ce – urilor’. Doar că atunci când ai un copil care întreabă de 30 de ori de ce, întâi îi explici, după care desenezi, iar când crapă răbdarea îi mai răspunzi și de AIA! :d

Degeaba un specialist știe o mulțime de termeni specifici, dacă mie mi se pare chineză sau povești fantastice. Uneori o poză sau, mai ales, un proiect multi-dimensional mă scutește de o mie de alte întrebări inutile și mă asigură că m-am făcut înțeleasă.

Flexibilitatea. Acceptarea ideilor clientului și propunerea de alternative.

Un NU argumentat este mai valoros decât un DA, urmat de un eșec. Un birou de proiectare priceput și cu experiență va ști întotdeauna să propună și altceva în situațiile când un client vine cu un concept care să nu fie realizabil, ori care ar putea să contravină planului de urbanism al zonei.

Să fie prezent la toate etapele proiectului.

Nu doar atunci când ideea este doar pe hârtie sau în calculator. Eu când merg pe șantier să văd cum visul meu prinde contur și simt că e ceva ce nu arată așa cum mi-am închipuit, vreau să fie cineva care să mă asigure că totul decurge corect sau că nu am înțeles eu bine. E un loc la care ții mult, un vis pentru care aloci timp, bani și suflet și care va fi refugiu pentru ceva timp înainte sau chiar pentru o viață.

Iar pentru ca acasă să fie locul unde unde să îți placă să revii și de unde să îți placă să pleci, cei de la AIA Proiect https://www.aia-proiect.ro/ oferă o gamă largă de servicii de proiectare rezidențială și de amenajare sau reamenajare oriunde în România. O echipă despre care spun clienții că ‘ar trebui să le arate multora cum se fac unele lucruri!’

P.S. Acest articol a fost scris pentru proba a 7-a din SuperBlog ❤

Un gând despre „Când răspunsul e mai mult decât ‘de aia’”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.