Amintiri cu pantaloni

Înainte să mă nasc, taică-meu își dorea ca eu să fiu băiat. Se zice că dacă primul copil este băiat, este ‘alegerea regelui’, exact ca în familiile nobile, unde doar băieții pot accede la tron. Doar că eu nu am nici o legătură cu familia regală și nici de vreun tron nu a fost niciodată vorba. Mama, la rândul ei, își imagina că voi avea păr cârlionțat. Și ce să vezi ? Ghinion! N-am ieșit nici băiat și nici cu părul creț, am avut, însă, zulufi tare greu de stăpânit, cu care încă mă mai lupt și acum, de fiecare dată când fac baie.

Se pare, însă, că undeva în subconștient, karma m-a făcut să mă port mai băiețește – săream garduri, băteam mingea și nu mi-au plăcut niciodată rochiile. Relația mea cu rochiile și fustele a fost una cu năbădăi, le îmbrăcam mai mult pentru că așa trebuia și o făceam, în general, la anumite ocazii. În schimb, am fost și sunt în continuare o mare iubitoare de pantaloni.

Și pentru că am iubit să mă simt comod în orice circumstanțe, pantalonii pe care i-am avut pe mine au suportat, odată cu mine, trecerea anilor, având fiecare câte o poveste de spus.

Epoca pantalonilor cu fundul lăsat.

Aceasta a fost perioada în care bunică-mea mă întreba într-una de ce umblu cu pantalonii lăsați pe vine  🙂 Nu am nici acum răspuns la această întrebare, dar știu că purtam astfel orice model de pantalon, indiferent că erau de tip sport sau blugi. Îmi plăcea că îmi ascundeau foarte bine formele, deși nu am fost niciodată durdulie sau mai plinuță. Ah, și era musai să fie atât de lăsați, încât în partea din față să se vadă oasele bazinului. Mai știu că purtam lăsați și pantalonii sport, mai ales modelul cu capse pe laterale, care a făcut furori prin anii 2000, odată cu înflorirea industriei hip-hop.

La pantalonii cu turul lăsat, am asortat dintotdeauna bluze mulate, dar fără decolteu. Natura nu m-a înzestrat cu sâni ca ai prietenelor mele, așa că lenjeria push-up a fost marea mea salvare.

Era pantalonilor cu talie joasă.

Dragostea pentru pantalonii largi și lăsați pe vine a trecut repede, pentru că m-am îndrăgostit de un model aflat la polul opus – cei mulați și cu talia pe șolduri. Îmi plăceau enorm de mult, mai ales modelele cloș. Se vedea influența clară a modei americane, pentru că pe ecrane apăruseră la acea vreme Spice Girls și apoi Britney Spears. Țin minte că am fost destul de creativă, iar când mă plictiseam de vreo pereche, fie le decoloram unele porțiuni cu clor, fie rodeam unele fire cu lama ori pur și simplu le făceam franjuri.

Și apropo de franjuri, tot atunci tăiam tricourile în partea de jos și la mâneci și înnodam franjurii, iar la unii mai puneam și mărgeluțe multicolore.

Pantalonii la dungă, stil creion sau țigaretă.

De ei am dat când m-am angajat, mi se părea că arătam mai serioasă când mergeam în ei la muncă, deși nu aveam nici un dress-code impus de angajator. Tot atunci am cochetat și cu multe feluri de încălțăminte de damă – de la elegant, la casual. Am renunțat, însă, la ei destul de repede, când m-am plictisit de călcat. Atunci am descoperit sfinții blugi negri, care arată elegant, se mulează perfect pe corp și pot fi îmbrăcați în orice context și în orice anotimp.

Pantalonii de gravidă

Cu ei am avut o relație de scurtă durată, dar una foarte caldă, pentru că au apărut în viața mea când simțeam că nu mai încap în piele, la propriu 🙂 Alături de adidași, mi-au fost prieteni fideli până în ultimul moment, cel în care am mers la maternitate. Ba mai mult, tot (numai) în ei am încăput și vreo 3 săptămâni după externare, așa că au obținut și o valoare sentimentală. ❤️

Pantalonii de casă.

Acesta e ultima mea preferință în materie. Ei sunt fie pantalonii de la pijamaua pe care în unele zile nu mai apuc să o dau jos, fie niște pantaloni sport, în care fac orice, numai nu sport. Mamele cu siguranță înțeleg perfect acest stil și poate că unele vor adăuga la această categorie și colanții, deși eu nu sunt neapărat o mare fană a lor.

Nu știu ce alte stiluri de pantaloni îmi va mai aduce soarta și moda în cale. Un lucru știu clar, la cât de mult revine moda de altădată, unele perechi vor fi scoase de la naftalină, asta în caz că mai încap în ele. Iar dacă nu încap sau vreau ceva mai fresh, nu îmi fac griji, pentru că pe Answear găsesc modele care să-mi satisfacă orice pofte și dorințe.

P.S. Articolul acesta a fost scris pentru proba a 12-a din SuperBlog.

Un gând despre „Amintiri cu pantaloni”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.