– Doctore, mi se întâmplă ceva ciudat, însă nu pot să îmi dau seama unde anume este problema. De vreo două săptămâni încoace nu vrea să se mai atingă de mine, mă evită cu orice preț și chiar cred că m-a abandonat. M-a lăsat în fața blocului și nu s-a mai întors. M-a mai lăsat aici de mai multe ori de una singură, însă mai mult de o noapte nu a durat despărțirea noastră. Acum este altfel și încă îl aștept cu nerăbdare.
De când stau aici nemișcată mi-au amorțit suspensiile și s-a cam pus praful pe mine. Nici cu ciorile astea nu știu ce să mai fac, se adună în grupuri, croncănesc și sparg nuci fix deasupra mea, iar de mizeria care rămâne în urma lor nici nu știu ce să mai zic. Simt că îmi sare polish-ul dacă mă enervez prea tare.
Știi, doctore, mă simt ciudat și am bufeuri. Sunt conștientă că sunt încă tânără și e mult prea devreme pentru… motopauză, dar uneori simt că îmi e prea cald, iar alteori – prea rece. Simt că mă iau căldurile pe interior, mă frige-n tetieră când e soarele e prea arzător. Eu am fost obișnuită să mi se sufle sub banchetă ca să nu mă încing atât de tare, însă acum parcă iau foc.
Iar nopțile… nopțile sunt reci, uneori mă prinde dimineața cu gheață pe parbriz și îmi ia o veșnicie să scap de ea de una singură. Mi-e dor de momentele acelea pline de tandrețe, când venea dimineața devreme la mine și petreceam cel puțin 10 minute numai noi doi, când îmi ridica încet ștergătoarele și îmi dădea cu grijă cu un spray peste parbrizuț ca să scap de chiciură. Aveam și un ritual de salut matinal numai al nostru – el ieșea pe ușa de la bloc, iar eu scoteam un piuit drăgălaș și clipeam din faruri, aruncând o privire scurtă în sus și în jos.
Și era atât de grijuliu cu mine… După fiecare plecare la părinții lui de la țară, ne opream în prima benzinărie și scutura ale mele covorașe Superbe, ca să arăt impecabil, iar când îmi apărea vreo urmă de praf sau vreun strop de apă, scotea îndată o lavetă pufoasă și îmi readucea sclipirea. Făceam baie cu multă spumă și hidromasaj, urmată de un masaj cu ceară, ca să îmi scoată în evidență culoarea. Se uita lung la mine din toate unghiurile, mă privea de-aproape și de mai departe, dădea ture în jurul meu și mă admira exact ca pe un bibelou.
Și îmi plăcea că mă ținea la regim, alegea mereu doar ce e mai bun și calitativ pentru mine, numai benzină fără plumb din meniul cu MaxxMotion. Mă scotea doar pe la cele mai scumpe benzinării, iar eu m-am purtat mereu mai mult decât exemplar. Nu l-am dezamăgit niciodată, nici când mergeam agale prin orașul blocat, nici când mă scotea pe autostradă și ne angajam în depășiri. Am fost mereu rapidă și sigură.
Oh! Și mi-e atât de dor de ieșirile noastre în oraș, de orele în șir petrecute împreună în trafic. Și de nopțile în care mergeam împreună la distracții, iar eu îl așteptam la ușa clubului, ca să îl duc acasă, în siguranță. Și nu mi-am permis să povestesc nimănui ce le-a fost dat farurilor mele să vadă.
De dragul lui mi-am făcut piercing – un carlig de remorcare Superb, iar în ultima noastră vacanță am luat casa după noi, la propriu. I-am fost alături în cele mai complicate momente și mă simt nedreptățită să dureze atât de mult până ne vom revedea. Am fost împreună în Grecia și l-am însoțit pe cele mai dubioase drumuri, am mers împreună prin moloz și pietriș și am dat tot ce-a fost mai bun din mine și din suspensiile mele ca să nu simtă gropile.
Simt că nu mai pot să stau aici fără nici o atenție din partea nimănui!
– Doamnă, sunteți SUPERBă și nu aveți nici un motiv să credeți că v-a părăsit! Trebuie să aveți răbdare, oamenii stau mai mult în casă, în izolare, însă este ceva temporar! O să treacă!
PS. Articol scris în cadrul probei a 6-a din Spring SuperBlog. Sponsor Auto Gedal; Foto: Auto Gedal, Pixabay.
Madame MITZA 