Arhive etichetă: SuperBlog 2020

O nouă casă căreia îi spunem ACASĂ

Cine mă citește aici și mă urmărește și pe Instagram, este la curent cu faptul că am scos la vânzare apartamentul pe care îl avem în acest moment și am fost în căutarea unui nou locșor căruia să îi spunem ”acasă”.

Decizia de a ne muta a venit puțin timp după declanșarea pandemiei și, deși încă nu este una dusă la bun sfârșit, este în continuare pe buzele noastre. Am decis să ne mutăm din diverse considerente, însă cele mai determinante motive sunt proximitatea față de locurile actuale de muncă, față de parcuri, zone verzi și față de partea mai animată a Bucureștiului. În momentul de față acasă pentru noi înseamnă un apartament extrem de spațios, într-o zonă superbă și cu o priveliște de vis. Și nu ne plângem și nici nu ne lăudăm, însă de când a apărut juniorul în viețile noastre, timpul petrecut în trafic a devenit cel mai mare impediment în calea unei îmbrățișări calde și a unui pupic sincer. 

Ne dorim foarte mult să trecem la o casă a noastră, una care să aibă o curte cât de mică, în care să alerge puștiul în voie, în care să ne tăvălim prin iarbă, fără să ne pese că ne murdărim și în care să își găsească locul iasomia și trandafirii. Atât îi trebuie omului (adică mie) pentru fericire. Bine, iar dacă luăm în calcul și ce-i trebuie consortului pentru a fi mulțumit, atunci mai adăugăm un colț pentru un foișor cu grătar și o mașină de tuns iarba. 

O casă nouă la periferie sau una mai veche, dar centrală

Sincer, aș fi prefera să fie varianta combinată, adică o casă cu o curticică cât de mică în buricul târgului, dar cum nu se poate așa ceva la un preț decent și bun și acceptabil pentru noi, am preferat să ne orientăm spre o vilă interbelică în Cotroceni.  Citește în continuare O nouă casă căreia îi spunem ACASĂ

Încă puțin și revin la muncă. Ia’ să mai fac ceva!

Atunci când am ieșit în concediul de maternitate și mai apoi în cel de creștere copil, mi-am promis că eu nu voi ajunge niciodată ca mamele acelea extra-ultra-mega obosite, care se întorc la muncă și își plimbă încordate degetele peste tastatură căutând litere și simboluri.

Trebuie să recunosc că mai am mult până acolo, n-am stat chiar degeaba în acești aproape doi ani. Nu mi-am lăsat timp de amorțire pentru creier, am ținut cât de cât active o pagină de Facebook și una de Instagram și am fost prinsă în două ediții de SuperBlog.

Bine, nu pot să mă laud cu cine știe ce rezultate în competiția de blogging creativ, dar măcar pot spune sus și tare că am dus până la sfârșit ediția din toamna lui 2019 și m-am întâlnit cu cei mai frumoși oameni la gala din Poiana Brașov.

Așa că vreau să repet experiența toamnei trecute și mă înscriu, din nou, în SuperBlog!

Da pintru și-ți trebu’ ție asta? 

Ei, cum s-vă zîc…. 😀  Mai în glumă, mai în serios, mie îmi place tare mult să diversific activitatea mea de „stat acasă” cu copilul, plimbat, schimbat, hrănit, drăgălit.  Citește în continuare Încă puțin și revin la muncă. Ia’ să mai fac ceva!